Potasiul (K), unul dintre cele mai importante elemente de nutriţie, controlează pe de o parte, calitatea producţiei vegetale prin sinteza şi acumularea carbohidraţilor, iar pe de alta, regimul hidric al plantelor prin diminuarea sensibilităţii plantelor la secetă. Determină indicatorii importanţi ai calităţii recoltelor, cum sunt, aromă, culoare, gust, având o influenţă majoră şi asupra duratei de păstrare a produselor agricole. Insuficienţa de potasiu (K) în nutriţia plantelor duce la dereglări majore de creştere şi calitate, determinând şi insuficienţa relativă de apă. Marginea frunzelor se necrozează, chiar îmbătrânesc prematur, se usucă, iar maturizarea este neuniformă. Calciul (Ca) intră în componenţa structurii plantelor şi influenţează permeabilitatea membranelor şi ţesuturilor vegetale. Asigură calitatea de consum, păstrare şi industrializare a produselor vegetale. Alături de potasiu, calciul participă la menţinerea echilibrului hidric celular, dar şi al celui cationic. Influenţează creşterea echilibrată a plantelor şi o dezvoltare viguroasă a sistemului radicular. Insuficienţa de calciu (Ca) în nutriţia plantelor se manifestă prin oprirea creşterii, prin răsucirea frunzelor tinere, uscarea vârfurilor la creştere şi scăderea rezistenţei la frângere a culturilor. Insuficienţa determină frecvent o slabă rezistenţă la păstrare şi instalarea unor boli de depozit (mai ales la fructe). Îngrăşăminte complexe de tip NP şi NPK NUTRIŢIA MINERALĂ A PLANTELOR - GHID PRACTIC Magneziul (Mg) este activator în procesul fotosintezei, fiind prezent ca ion central în compoziţia clorofilei. Prin randamentul fotosintezei influenţează cantitativ producţia, iar prin produşii acestui proces de bază are o implicare şi în calitatea producţiei vegetale. Fără magneziu nu există plante verzi. Insuficienţa de magneziu (Mg) în nutriţie se manifestă prin modificarea culorii nervurilor de la verde, la nuanţe de verde deschis sau galben, iar cronicizarea acestei insuficienţe poate duce la uscare prematură. www.azomures.com Sulful (S) are un rol important în nutriţia plantelor, favorizând creşterea vegetativă, fotosinteza, rezistenţa la ger, cicatrizarea rănilor, germinarea seminţelor, dar şi calitatea producţiei vegetale, prin sinteza unor aminoacizi şi proteine cu sulf, esenţiale metabolismului vegetal şi uman. Insuficienţa de sulf (S) se manifestă prin îngălbenirea frunzelor tinere, ducând la încetinirea, iar apoi la oprirea din creştere a plantelor. Borul (B) este esenţial pentru plante. Participă în metabolismul plantei şi previne îngălbenirea frunzelor tinere, putrezirea inimii la sfecla de zahăr şi a inflorescenţei la conopidă. Creşte rezistenţa faţă de bolile foliare. Este microelementul cu implicarea cea mai importantă în germinarea şi viabilitatea polenului. Favorizează înflorirea şi fructificarea. Insuficienţa de bor (B) provoacă cloroza, răsucirea şi deformarea frunzelor superioare, oprirea proceselor de creştere şi dezvoltare a plantelor. Tot insuficienţa acestuia determină sterilitatea la înflorit şi o slabă productivitate în formarea fructelor, în mod deosebit la pomii fructiferi, dar şi la alte culturi.